Lars von Trier este un regizor danez și cofondator al mișcării Dogme 95, ale cărui filme sunt cunoscute pentru viziunea lor sumbră asupra lumii și pentru subiectele controversate. Iata cateva dintre acestea:

1. Breaking the Waves (1996)

Capodopera reprezinta o melodramă, o dilemă filozofică și o parabolă religioasă, Breaking the Waves urmărește soția unui petrolist care rămâne paralizat într-un accident și care, la întoarcerea lui, îi cere să se culce cu un alt bărbat.

Amplasat pe coasta dură a nord-vestului Scoției în anii 1970, filmul este o explorare uluitor de puternică a religiei și a sacrificiului, în care Von Trier se luptă cu dorința sa de a aduce prin acest proiect, o poveste de dragoste echilibrată și tumultoasă din punct de vedere moral.

2. Melancolia (2011)

Ciudată și profund interesantă, intriga se învârte în jurul a două surori a căror relație este pusă la încercare de amenințarea unei noi și misterioase planete aflate în curs de coliziune cu Pământul. Totul culminează într-o secvență finală de coșmar care radiază atât de frumusețe, cât și de neputință, grație unei cinematografii de neuitat.

3. Dancer in the Dark (2000)

Unul dintre puținele musicaluri de artă din cinematografie, filmul lui Von Trier este un deliciu imaginativ, deși chinuitor, care urmărește o fată din Europa de Est care călătorește în SUA împreună cu fiul ei, așteptându-se ca viata sa ii devine precum un film de la Hollywood.

4. The Idiots (1998)

Înconjurat de o comunitate de oameni dintr-o suburbie din Copenhaga care se eliberează de limitările sociale pentru a-și dezvălui “idiotul interior”, acesta este un film de bricolaj, renumit pentru atitudinea sa aberantă. Confruntându-se cu însăși construcția normelor sociale și a “comportamentului normal”, The Idiots este o conversație interesantă și nerușinată pe care numai Von Trier ar putea să o conjure.

5. Dogville (2003)

Cu Nicole Kidman în rolul principal, Dogville urmărește o femeie fugită de mafie care caută azil într-o mică comunitate din Colorado. Povestea devine mai deep, în cele din urmă, prin ilustrarea suferinței umane, în timp ce orașul se complică și conspiră împotriva ei. Totul duce la un climax final intens, încununând unul dintre cele mai impresionante filme ale regizorului, care extrage esența mișcării sale cinematografice Dogme 95.