Degețelul roșu folosit în medicină: de la plantă toxică la medicamente pentru inimă
Degețelul roșu (Digitalis purpurea) este o plantă spectaculoasă, cu flori tubulare roz-purpurii, întâlnită în grădini și în anumite regiuni ale Europei. Dincolo de aspectul ornamental, planta ocupă un loc important în istoria medicinei deoarece speciile de Digitalis au stat la baza descoperirii glicozidelor cardiace.
Există însă o diferență esențială între un medicament cu doză precisă și planta consumată ca remediu: degețelul roșu este toxic și nu trebuie folosit pentru prepararea ceaiurilor, tincturilor sau tratamentelor făcute acasă.
Degețelul roșu și istoria utilizării sale pentru inimă
Utilizarea medicală a degețelului este legată în special de medicul britanic William Withering, care, în secolul al XVIII-lea, a studiat efectele plantei asupra pacienților cu edeme asociate unor afecțiuni cardiace. Observațiile sale au reprezentat un moment important în dezvoltarea farmacologiei cardiovasculare.
Ulterior, cercetătorii au identificat glicozidele cardiace, substanțe capabile să influențeze forța contracției inimii și ritmul cardiac. Descoperirile legate de genul Digitalis au contribuit la dezvoltarea unor medicamente utilizate în cardiologie.
Digoxina și legătura cu plantele Digitalis
Unul dintre cele mai cunoscute medicamente din această categorie este digoxina. Ea este asociată istoric și farmacologic cu plantele din genul Digitalis, fiind obținută în principal pornind de la compuși din Digitalis lanata, o specie înrudită cu degețelul roșu.
Digoxina poate fi prescrisă în anumite situații, inclusiv unor pacienți cu insuficiență cardiacă sau anumite tulburări de ritm, precum fibrilația atrială. Utilizarea sa se face însă numai la indicația medicului.
Doza trebuie stabilită cu atenție, deoarece diferența dintre cantitatea cu efect terapeutic și cea care poate provoca toxicitate este relativ mică. În anumite situații sunt necesare analize și monitorizarea concentrației medicamentului în sânge.
De ce nu se prepară ceai din degețel roșu
Frunzele, florile, semințele și celelalte părți ale plantei pot conține glicozide cardiace. Cantitatea acestora nu poate fi controlată printr-o rețetă tradițională de ceai sau tinctură și poate varia de la o plantă la alta.
Din acest motiv, consumarea degețelului roșu în scop medicinal poate duce la intoxicații grave. Fierberea plantei nu reprezintă o metodă sigură de eliminare a riscului.
Nici administrarea unor cantități mici „pentru inimă” nu este sigură. Beneficiile medicamentelor moderne derivate din cercetarea asupra Digitalis nu trebuie extrapolate la consumul plantei.
Cum se manifestă intoxicația cu degețel roșu
Intoxicația poate provoca greață, vărsături, dureri abdominale, amețeli, slăbiciune și tulburări de vedere. Pot apărea modificări importante ale ritmului cardiac, iar cazurile severe pot pune viața în pericol.
Dacă există suspiciunea că o persoană a ingerat degețel roșu, este necesară solicitarea rapidă a asistenței medicale sau contactarea serviciilor specializate în toxicologie. Nu este recomandată provocarea vărsăturilor sau administrarea unor remedii improvizate.
O plantă medicinală care trebuie admirată, nu consumată
Degețelul roșu demonstrează foarte bine de ce termenul „natural” nu este sinonim cu „sigur”. Planta a avut o contribuție remarcabilă la dezvoltarea medicamentelor pentru inimă, dar tocmai substanțele responsabile de efectele sale farmacologice îi conferă și toxicitatea.
Într-o grădină în care există copii sau animale de companie, planta trebuie amplasată cu atenție pentru a preveni ingerarea accidentală. Pentru afecțiunile cardiovasculare se utilizează exclusiv medicamentele prescrise și dozate corespunzător, nu preparate artizanale din Digitalis purpurea.