Mercurul: între utilitate și pericol
Mercurul este un metal fascinant și, în același timp, unul dintre cele mai toxice elemente chimice cunoscute.
Cunoscut din Antichitate sub numele de „argint viu”, mercurul este unic prin starea sa lichidă la temperatura camerei și a fost utilizat de-a lungul istoriei în numeroase domenii – de la medicină și termometre, până la extracția aurului.
Proprietățile mercurului
Mercurul (simbol chimic: Hg, număr atomic: 80) este un metal greu, de culoare alb-argintie, care se află în stare lichidă la temperatura camerei. Densitatea sa ridicată și capacitatea de a forma aliaje (amalgamuri) cu alte metale, cum ar fi aurul și argintul, i-au conferit o valoare mare în diferite industrii.
Se găsește în natură, în special sub forma mineralului cinabru (sulfura de mercur – HgS), din care se extrage prin procese termice. În trecut, mercurul era folosit pe scară largă, în special datorită proprietăților sale fizico-chimice:
- În termometre și barometre – datorită dilatării uniforme la schimbările de temperatură.
- În medicină – sub formă de mercur sublimate sau alți compuși, în tratamentul unor afecțiuni precum sifilisul (în Evul Mediu).
- În industria minieră – pentru separarea aurului de minereuri, prin amalgamare.
- În lămpi fluorescente – unde vapori de mercur generează lumină atunci când sunt excitați electric.
- În stomatologie – amalgamul dentar (o combinație de mercur cu alte metale) a fost folosit timp de decenii pentru obturații.
Toxicitatea mercurului
Mercurul este periculos sub toate formele sale – elementar, anorganic sau organic (metilmercur). Cele mai grave probleme de sănătate apar în urma expunerii la vapori de mercur sau ingestiei de pește contaminat cu metilmercur. Printre efectele asupra sănătății se numără:
- Tulburări neurologice – mercurul afectează sistemul nervos central, provocând tremurături, insomnie, pierderi de memorie, iritabilitate și chiar demență.
- Afectarea rinichilor și ficatului – în special în cazul expunerii cronice.
- Deficiențe de dezvoltare – în cazul fătului, dacă mama este expusă în timpul sarcinii.
- Simptome respiratorii și cardiovasculare – în urma inhalării vaporilor de mercur.
Expunerea la mercur poate avea loc prin:
- Consumul de pește mare (ton, rechin, pește spadă) – care acumulează metilmercur.
- Termometre vechi – în cazul spargerii accidentale.
- Amalgamuri dentare – expunere minimă, dar care a devenit controversată.
- Zone industriale contaminate – în special în apropierea minelor sau fabricilor care foloseau mercur.
Pentru reducerea riscurilor, se recomandă:
- Alegerea unor surse de pește cu conținut scăzut de mercur (somon, sardine).
- Reciclarea corectă a echipamentelor care conțin mercur.
- Utilizarea alternativelor moderne la instrumentele medicale pe bază de mercur.
Deși mercurul are proprietăți fizice interesante și a fost valoros în trecut, astăzi este considerat un pericol major pentru sănătatea publică.